c347fc98 Sweets of Life

miercuri, 16 octombrie 2013

Miez de lapte - esenta copilariei


Cand am citit proba cu miez de lapte, primul meu gand s-a transpus asa de repede spre clipele copilariei. Nu vreau sa inventez povesti, nu vreau sa scriu ceva ce nu am trait vreodata. Vreau sa va duc pentru cateva minute in lumea unui copil. Unui copil ce isi petrecea vacantele la bunici, la vreo 600 km de parinti si unde iernile erau adevarate competitii de dat zapada cu lopata ca sa poti iesi din casa. 
Si acum imi aduc aminte cu drag de vremurile geroase din copilarie. Si nu, nu o fac pentru ca afara e frig si ploua si am impresia ca o sa vina iarna cat de curand. Ci o fac de dragul bunicii mele. Pentru proba asta cu branza, nu ma pot duce cu gandul la altcineva decat la ea. 

Stiti, la noi la tara la bunici, erau ierni exact ca in filmele acelea cu zapada multa, cu frig, cu nasul lipit de geam...exact ca in copilarie. Si pe frigurile alea groaznice, martea, dis de dimineata mergeam cu bunica mea la targ, iarmaroc ii spunea, sa vindem branza, lapte si iaurt. Nu radeti, copilaria mea a fost superba, asa cum numai la tara te poti bucura in adevaratul sens al cuvantului de faptul ca esti copil.

Bunica mea era renumita in sat pentru branza perfecta pe care o facea si pentru gustul acela usor dulceag ori sarat cand muscai dintr-un bot de branza. Imi aduc si acum aminte de putina mare si grea in care se facea branza. Asa zisa branza sarata. Laptele proaspat muls de la vacute, vreo 2 la numar, se strecura de vreo doua ori ca sa fie perfect curat si se punea la fiert. Doamne cat de bun era! Si impreuna cu laptele se mai adauga ceva lapte acru/batut si cheag. Ei, aici era aici! Nu stiam eu de ce se pune cheag, iar bunica mea spunea "ca sa fie branza tare si mamaliga moale!" Deh, asa era la tara! Dupa operatiunea de mai sus si dupa ce se racea putin, amestecatura se punea intr-o panza la strecurat. Si a doua zi de dimineata era gata. Toate calupurile de branza, se puneau la putina cu niscaiva sare. Mai facea bunica si branzica proaspata, cas, din care mancam mai ceva ca o prajitura. Si in serile astea reci, avea bunica un obicei. Ne facea mamaliguta cu urda si miere. Nu va puteti inchipui cat de buna era. Te lingeai pe degete. 

Acum insa, ea nu mai e, insa gustul pentru branza a ramas impregnat adanc in papilele mele. Si acum, mai servesc celebra dulceata de nuci desupra unui miez de lapte. E absolut delicios. Cum simti crema delicioasa de branza, gustul acela inconfundabil de lapte proaspat si dulceata amaruie de nuci. Parca o vad pe bunica mea! Textura asta cremoasa nu cred ca o poti gasi in alta parte. Clar, sunt mare fan branza. Azi, pregatesc adesea diverse prajituri cu miez de lapte, cu miez de branzica proaspata, pun chiar si la tarte si nu ne lipseste nici acum, branzica cu smanta. Da, stiu ca e un paradox, dar este fantastic de delicios. Mi-as dori sa fie toata lumea asa de mare fan branza ca mine, incat sa aiba mereu in frigider cel putin 3 sortimente de branza.

Cam asta este gustul meu de miez de lapte. Gustul copilariei inghitit mereu cu aceeasi placere si savurat ori decate ori am ocazia. Miez de lapte pentru copilul din noi!



Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013