c347fc98 Sweets of Life: Jocurile fermecate

luni, 28 octombrie 2013

Jocurile fermecate

 Jocurile fermecate


Asa o zi frumoasa si calduroasa era cum nu a mai fost de multa vreme. Eu in fata, sora mea in spate iar bunicul era intre noi doua pe o bicicleta amarata si cu o roata usor indoita. Bici scart! Asa ii spuneam. Noi doua tineam cate doua galetuse pline cu mure, iar in spatele bicicletei mai erau inca doua. Dintr-o data, probabil razele soarelui ne bateau prea mult creierasele mici, ne-am hotarat noi doua sa vedem care are mai multi muschi si ridica mai repede galetusele pline in aer. Atat de entuziasmate am fost amandoua, incat vocea bunicului disperat nu s-a mai auzit, iar o rafala de mure negre si aromate au curs pe capete noastre care aveau un ranjet prostesc. Deh, eram copii!!!! Saracu' bunicu! Cat s-a mai chinuit sa stranga murele alea pentru gem, dar asfaltul a crezut ca e mai bine sa ramana acolo.
Acasa, ne-am gandit amandoua ca ar fi amuzant sa ne jucam "De-a v-ati ascunselea" insa mai aveam nevoie de cineva. Asa ca, am hotarat sa luam bietul pisic stufosat si fiecare dintre noi sa il ascunda pe rand, iar cealalta sa il caute. Ochisorii tristi si mari ai animalutului nu ne-au induiosat deloc. Si astfel, dupa numai trei runde, pisoiul nu a mai aparut. I-am spus bunicii cu lacrimi in ochi, ca nici una dintre noi nu mai stia unde e ascuns. Urzeala a tinut destul de bine, atat de bine, inca a doua zi, pisoiul a aparut zburlit de dupa soba, cu mustatile pline de smantana. Prin chicoteala noastra si prin maratonul pisoiului, se auzea vocea bunicii din ce in ce mai pitigaiata. Lucrul asta imi aminteste de „Jocurile foamei”, de cat de disperat sa fii sa alergi dupa ceva indispensabil, dupa mancare, care era primordiala in cazul micutului. 

 
De copilarie imi amintesc cu drag, de jocurile ei, asemenea. Nu stiu insa cum combina copii din ziua de azi farmecul si puritatea ei, insa pe atunci, caci au trecut ceva ani, nu simteam decat bunatate si fericire din partea tuturor. La „Scoala de lupta” din ziua de azi (e cam ca in carte), copii se lupta care sa fie pe primul loc la vreun joc online, care sa aiba cea mai tare tableta ori cel mai nou gadget. Oare cand cresc, mai ramane vreo amintire care sa le incante gandurile despre copilaria lor?
Prima serbare din clasa I, s-a lasat cu luat de mana la o colinda si mai apoi cu un pupic pe obraz furat de colegul de banca. M-am rusinat asa de tare, incat sortuletul rosu parea pal pe langa obrajii mei imbujorati. Ce sentiment!!!
Jocurile pentru adulti insa, sunt de o cu totul alta natura. De la cele lipsite de importanta pana la cele erotice, toate au o insemnatate in viata noastra. Eu prefer insa acele jocuri inocente, care dau frau liber emotiilor, care lasa gandurile sa zboare in subconstient si care de altfel fac aripile sa se inalte pana la cer. Da, suntem diferiti ca adulti, insa jocurile noastre sunt cele de supravietuire, sunt cele ale realitatii in care traim.
Marturisec insa, ca prefer jocurile iubirii, jocurile fascinatiei si cele ale imaginatiei. Jocurile in care devin iarasi copil si sufletul meu se bucura de liberatatea pe care oricare dintre noi o dorim.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu