c347fc98 Sweets of Life: noiembrie 2013

vineri, 29 noiembrie 2013

Puterea parteneriatului in blogosfera

Puterea parteneriatului in blogosfera


In urma cu aproape un an, incepeam sa astern online diversele mele ganduri in mult indragita blogosfera romaneasca. M-am tot intrebat pe parcurs daca va fi bine, daca voi avea vizitatori, daca imi va fi indragit continutul blog-ului si mai ales, daca voi putea face parteneriate asa cum vazusem la alte minunate colege/colegi de breasla.
Vad mereu diverse concursuri, mesaje pentru ajutor umanitar. Nu ma deranjeaza sa ajut, nu ma deranjeaza insa nici castigurile. La urma urmei, un blog bun se vede si dupa numarul de vizualizari si followeri. Ma gandesc aici la parteneriatele mari, gen Facebook, Instagram, ce clauze au, etc. Oare la nivelul nostru, un parteneriat ar fi la fel?

In blogosfera noastra, parteneriatul, ori modul de parteneriat este inca la stadiul de inceput. Personal, cunosc cateva persoane care fac din acest lucru o colaborare minunata, astfel, creand pentru noi, restul, lucruri de care ne putem bucura. Cu ceva timp in urma, am inceput sa utilizez ZeList (pentru bloggeri este o platforma de social media analytics care ajuta la imbunatatirea activitatii). Da, sunt la inceput de drum, insa stiu ca atunci cand iti doresti ceva, acel lucru devine realizabil. Ai astfel oportunitatea de a cunoaste persoane noi, minunate, sa nu mai spunem si cat de multe lucruri noi poti invata. 

Am vazut parteneriate intre bloggeri de DIY si muzica, ori de bucatarie si pictura. Sunt lucruri care se completeaza unul pe altul, lucruri care ar sta bine doar impreuna.
Parteneriatul intre bloggeri, in primul rand inseamna socializare, mai apoi inseamna implicare maxima din partea ambelor parti si promovare. Un parteneriat serios se creaza intre profesionesti ai genului si nu numai.
Marturisesc ca si experienta mea in SuperBlog + ZeList e undeva la inceput. Insa e ireal de frumos, e neasteptat sa vezi persoane pe care nu credeai vreodata ca iti vor citi blog-ul, e fantastic sa vezi cum parerile tale conteaza si mai ales, e importanta critica jurizarii. Astfel, pot corecta si reface continutul meu.
Marturisesc ca nu am parte de un parteneriat in blog, insa cand mi se va oferi acest lucru am de gand sa fac lucrurile ca la carte. O sa fiu critica (critica e buna, e constructiva), am sa inteleg, am sa aleg, am sa fiu un partener de succes. Cum spunem noi la birou, la urma urmei, totul se rezuma la clientul multumit! Si de ce sa nu am un blogger satisfacut, multumit, cu comment-uri bune, decat unul tafnos.
Parteneriatul in blogosfera consta in comunicarea dintre organizatori/ blogger partener si mai mult, consider ca fiind chiar la inceput, primesti increderea de care ai nevoie, iar la final adaugi experienta mult dorita.


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013

joi, 28 noiembrie 2013

Kit-ul Vichy Normaderm - pareri

Kit-ul Vichy Normaderm - pareri

OK, am revenit cu pareri despre Vichy Normaderm. Am testat si ras-testat! Nu e pentru mine. Dar sa vedem.

Kit-ul contine:
- un gel de curatare
- crema hidratanta cu efect total - 2 mostre
- fond de ten - 2 mostre nuanta Sand

Am incercat dimineata Gelul de curatare. Pe piele umeda se maseaza o cantitate minima de produs. Este usor exfoliant, eu personal am simtit grnaulele exfoliante ca un fel de masaj soft. Mi-a placut. Miros ok, textura cremoasa, cam grasa insa. Ce nu mi-a placut aici, a fost senzatia de ten uscat de dupa. Trecand peste acest lucru, a curatat bine tenul. Se poate folosi si ca masca pentru matifiere si uniformizare.
Apoi, am utilizat crema hidratanta. Da, hidrateaza, insa lasa senzatia de sebum, de piele grasa. Marturisesc ca am folosit-o fix 7 zile. Am renuntat din cauza multitudinii de punctulete negre aparute. Dar, de hidratat, a hidratat. Atat! 
Cat despre fondul de ten: culoare potrivita tenului meu, miros placut, consistenta cam lichida. Acopera bine suprafata, se simte ok pe piele, nu strange, nu formeaza acele "riduri". Pret de 3 ore, e foarte bun, nemaipomenit chiar. Insa, dupa trecerea timpului, apare sebum din belsug, fata luceste mai ceva ca o oglinda, iar fondul de ten se duce naibii. Folosit insa cu crema mea matifianta de la Sephora, fondul de ten a fost perfect ok, exact ca cel al Dior. Deci, inclin sa cred ca e crema de vina. Cu mare drag pot spune, ca am obtinut cateva mostre de fond de ten si inca il mai testez. Clar o sa il cumpar. Poate vine Mosul cu el.

Per total, nu cred ca voi achizitona prea curand primele doua produse Vichy, insa fondul de ten m-a surprins in mod placut. Ofer kit-ului nota 7, doar pentru fondul de ten si pentru miros. Poate chiar nu ma potrivesc cu produsele Vichy, desi eu tot sper! Voi le-ati incercat?

miercuri, 27 noiembrie 2013

Cercul magic al surorilor

Cercul magic al surorilor


Avea trupul atat de firav si mic, incat aveai impresia daca nu cumva era un copil. Insa pe umerii ingramaditi, se revarsau pletele blonde si carliontate, atat de aurii ca aveai impresia ca ai o zana in fata ochilor. O cheama Ana. Ana-Maria cea puternica. Si este prietena mea cea mai buna. Daca citesti randurile astea (si stiu sigur ca le citesti!), o sa gasesti o marturisire la care poate nu te astepti.
Am vrut de multa vreme sa scriu aceste randuri insa ceva m-a oprit. Poate teama ca nu stiam cum sa astern pe hartie multumirile mele fata de tine ori poate imi lipsea curajul sa iti spun cat de mult insemni pentru mine. 
Noi doua ne cunoastem inca din copilarie. Ne stim toate nebuniile, inca ne amintim iesirile fara stirea parintilor, prima zi in clasa I (Doamne, ce pampoane mari aveam amandoua), primul an de facultate si as putea continua la nesfarsit cu amintirile. Ne-am avut una pe alta mai ceva ca propriile surori. Am plans una pe umarul celeilalte si ne-am imbarbatat la greu mai ceva ca niste barbati. 
Stiu ca se apropie sarbatorile de iarna si nu ne vom vedea anul acesta. Cred ca va fi primul an fara vizita de Craciun. Asa ca, vreau sa iti ofer un cadou. Ceva ce inseamna foarte mult pentru mine. Ceva ma face sa ma bucur in fiecare zi de prietenia ta nepretuita, de sfaturile tale (nu uit nici acum, cand pe patul de spital mi-ai spus cu asa patos: Soro, cand ma gandesc cati ani avem impreuna, cred ca o sa te vindec eu!)
http://www.luxurygifts.ro/sf-ioan-despre-cuvinte-colectia-citate-motivationale-cu-cristale-swarovski-u0088-128-clp

Am ales de pe LuxuryGifts.ro, un cadou pretios o figurina cu un citat nemaipomenit: "Cuvintele sunt cararile faptelor". Exact ca promisiunea noastra de a ramane prietene toata viata noastra. Si mai ales bufnita, care stii foarte bine, pentru noi reprezinta intelepciune si cunoastere.
Stiu ca nu iti plac cuvintele lungi, de altfel nici povestile siropoase, insa imi doresc sa ramai mereu asa: dreapta, obiectiva si cu simtul umorului. Imi doresc sa mai petrecem inca pe atatia ani impreuna si sa te am aproape la orice eveniment important din viata mea. Tu, sora, prietena si confidenta mea. Faptele tale s-au revarsat asupra vietii mele asa cum si gandurile mele s-au incununat cu puterea ta. Asemena citatului, cararile faptelor noastre vor fi mereu incrucisate. Ne completa una pe alta si astfel cream acel cerc magic al surorilor.

Sa ai un Craciun frumos draga mea si sa ne revedem cu bine! Multumesc ca esti alaturi de mine mereu!



Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013




Vichy Dépilatoires crema depilatoare

Vichy Dépilatoires crema depilatoare


Nu am mai facut de multa vreme un review la produse cosmetice. Asa ca azi vreau sa va prezint Vichy crema depilatoare.

Ce spun ei: este special formulata pentru respectul pielii tale. Cu apa termala Vichy, utilizata pentru intarirea protectiei naturale a pielii si evitarea iritatiilor. Cu ulei de Amande, ales special pentru proprietatile sale nutritive si de emoliere. Parfum soft, foarte placut pe tot timpul aplicarii.
Ce spun eu: mi se pare o crema de epilare cam ca cea de la Veet. Mirosul nu mi se pare deloc placut, consistenta e ok, culoare alba. Eu am lasat-o sa actioneze cam 10 minute pe firele de par medii. Spatula cu care vine m-a ajutat la indepartarea firului de par. A epilat foarte bine, pielea mea ramanand neteda si fina. Chiar usor hidratata as putea spune. Mentionez ca nu am avut nevoie de vreo crema pe care sa o folosesc dupa. Uleiul mai sus mentionat ajuta chiar foarte bine. Spre deosebire de alte creme depilatoare, hidrateaza foarte bine si epilatul tine cam doua saptamani. Acum depinde si de timpul de crestere al firului de par.

Vine la tub de 150 ml, ambalat frumos intr-o cutie de carton, cu instructiuni si spatula. Pret: cca. 50 lei. O testez cam de o luna si pe brate si pe picioare. Nu produce iritatii, semn bun pentru mine, deci nota 9 (1 punct pentru miros) Voi ati folosit-o?

PS: scuzati, va rog laba pisicii mele. Dar ii plac ambalajele!

luni, 25 noiembrie 2013

Scrisoare pentru Mos Craciun

Scrisoare pentru Mos Craciun


Cand ma gandesc la Craciun ma gandesc brusc la copilarie. Gandurile imi zboara in sanul familiei, in linistea de Ajun, la sentimentul de neastepare atunci cand trebuia sa impodobim bradul, la globurile minunate de sticla, la dimineata de Craciun cand cautam cu disperare cadourile de sub brad, cand inima tresalta de bucurie la vederea zapezii perfecte de afara. La mirosul imbietor de cozonaci si mai ales, la imaginea mamei. Mirosul pielii ei, cearcanele de sub ochi de la atata munca insa zambetul, mereu radios si vocea plina de caldura atunci cand venea langa noi si ne spunea povesti. Mereu ascundea cadourile, sa nu le gasim, dar cum necum, tu apareai mereu in visele noastre si ne daruiai cele mai minunate cadouri pe care un copil le vrea.

Asa ca, draga Mos Craciun, te rog doar sa faci sa ninga. Cu zambete si bucurii. Asa ca in copilarie, cu zapada multa si pufoasa. Si mai vreau, draga Mosule, sa imi aduci in dar ceva ce nu m-am indurat sa iti cer tie personal. Tu stii insa foarte bine lupta mea launtrica, starea mea de neliniste si sentimentul de exaltare atunci cand astept un rezultat. Insa raspunsul e mereu acelasi. As vrea ca in acest an si in acesta luna fermecata, sa schimbi raspunsul la rezultatul testului meu. As vrea sa pui in inima mea, liniste, pace, bucurie si sa inlaturi sentimetul de invinovatire. Poate cer mult, insa imi doresc acel Craciun unde sa tin pe genunchii mei un suflet de copil. Langa brad, sa ii citesc Crăciunul în cele mai frumoase povestiri, sa ii spun povesti de Charles Dickens iar el sau ea sa bea o cana de laptic cu ciocolata, exact asa cum faceam eu cand eram mica.
Arunca inspre mine cristalele zapezii si adu magia Craciunului in casa mea. Invaluie-ma temnita sufletului meu cu sentimentul acela atat de frumos, fa-ma sa aud acel raset cristalin, sa aud scancete in noaptea de Craciun. Tu stii cat de mult imi doresc un copilas. Te rog, adu asemena bucurie in casa mea, si lasa-ma sa vestesc Craciunul tuturor. Sa le povestesc cat de mirific poate fi sa crezi! Sa povestesc tutor, cum cea mai mare dorinta, devine realitate. Oh, cat imi doresc asta! Cat imi doresc sa simt cum inauntul meu, creste o viata.
Mos Craciun, nu vreau nici bani, nici cadouri scumpe, nu vreau nimic din ce si-ar dori majoritatea dintre noi. Eu nu imi doresc decat doua liunte roz. Un copil, atat imi doresc. Un copil care sa imi umple casa de bucurie, de veselie, de iubire. Vreau un Craciun ca in familie.
 Si mai vreau sa daruiesti tuturor apropriatilor mei bunatate si fericire, si daca ei isi mai doresc si altceva si tu poti sa indeplinesti, rogu-te, fa-le bine si pune-le dragoste in sufletele lor.
Astepta sarbatoarea magica, dar pana atunci, te las cu un pahar de lapte cald si turta dulce sa te mai incalzesti putin. Ne pregatim cu drag sa vii in casa noastra.
 

Pe curand, Mos Craciun.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013

duminică, 24 noiembrie 2013

Dream Car Art Contest - sau un copil fericit de Craciun

Dream Car Art Contest - sau un copil fericit de Craciun


Vacanta de iarna se apropia cu pasi repezi. Stiam de altfel, ca va trebui sa-mi trimit odrasla in tabara lui de suflet. Stiu, multi parinti ar spune sa-mi tin copilul acasa, ca e iarna si pana de Craciun, sta si el cu noi, asa, ca o familie. Insa stiu ce sentimente nutreste micul copil atunci cand e vorba de tabara de sculptura si desen. No, ce sa fac? Facem si noi ceva sacrificii si trimitem pruncul sa-si valorifice ideile. Astea fiind spuse, am impechetat niscaiva pulovere, geci groase si diverse scule de cioplit si pensule (deh, cica el e sculptor ori pictor, bre!), si am pornit dis de dimineata spre tabara. Era obligatoriu pentru noi, parintii, sa stam acolo in prima zi, sa ne spuna programul, sa vedem unde doarme copilul, ce mananca, unde si ce face!!! Asa ca a fost nevoie sa ma invoiesc de la servici.
Contrar ideilor mele si a calculelor gresite despre ora la care ajungem, ne-am trezit la ora 8 dimineata direct la intrarea in tabara. Cand ai un copil si vezi bucuria din ochii lui si nerabdarea de care da dovada, iti dai seama ca are ceva pasiune pentru tabara asta. Ne-au intampinat doamnele si domnii profesori si indurmatori. Amabili de altfel. 
Peisaj frumos, copii multi, harmalaie multa si o durere de cap cumplita. Dar pentru pustiul meu, meritau toate.
Stiam ca zona Magura din Buzau, este apreciata pentru sculptura si desen, pentru tabara de copii de aici si mai ales pentru peisajul mirific si talentul de care dau dovada cei care ajung aici.
In prima seara, la sedinta cu parintii, profesorii ne-au intampinat cu ideea unui concurs. Si nu orice fel ci unul in care talentele tuturor prichindeilor de acolo sa prinda viata si culoare. Dream Car Art Contest, caci despre acest concurs era vorba, a venit cum nu se putea mai bine. Pustiul meu ma rugase de ceva vreme sa vorbesc cu Mos Craciun sa-i aduca in dar o masina. Deja pregatise diverse desene cu masina visurilor lui. Nici nu se putea mai bine!

Concursul presupune exprimarea talentului pe hartie in masina visurilor, altfel spus pentru mine, daca il inscriam se putea sa aiba si o sansa sa viziteze Japonia. Concursul era organizat de Toyota. Nu pot sa va spun cat de disperat era copilul sa il inscriu, ce stare de agitatie, fericire si neliniste se asterneau pe chipul lui. Cum as fi putut sa ii refuz asa ceva?
Dupa ce ni s-au dat toate datele si l-am inscris pe micul pictor, am facut un plan impreuna cu ceilalti parinti despre cum am putea promova acest concurs aici la Magura. Sunt sigura ca mai sunt si alti copii talentati care merita o sansa, dar nu au acces la astfel de informatii. Am pus umar de la umar, cum se zice pe la noi, am facut cateva pancarte, am dat un anunt la radio local si ne-am dus la impariti fluturasi prin sat. Am sunat inainte la servici sa mai cer vreo doua zile libere ( ce poate face copilul din mine!) Am organizat pana si un fel de discurs in sala de sport a scolii din comuna. Aici am gasit alti tineri talentati de pana in 15 ani (au o limita de varsta) la care le-am dat sfaturi despre participarea la concurs.
Ce sa zic! M-am prins destul de tare concursul asta. Mai ales sa stiu ca pot sa ii ofer fiului meu sansa sa-si valorifice si sa isi arate talentul la desen si sa stiu ca prin mine, si alti copii au descoperit concursul Dream Car Art Contest. Perioada de inscriere este 15 Noiembrie 2013 – 15 Martie 2014, asa ca l-am inscris pe pusti, i-am spus tema: Deseneaza Masina visurilor tale, l-am pupat si imbratisat si l-am lasat sa se bucure de tabara si de prietenii lui. M-am bucurat sa il stiu bine, sa il stiu fericit si mai ales, sa stiu ca are un scop care sa ii spoereasca pasiunea si mai mult.
Dream Cart Art Contest - here we come!


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013

miercuri, 20 noiembrie 2013

Tinuta impecabila

Tinuta impecabila


Din timpuri stravechi si pana in ziua de azi, hainele au avut o mare insemnatate in viata noastra. De la gulere dolofane, rochii cat mai dantelate si din matasuri cat mai fine, femeile au incercat mereu sa se infrumuseteze cu ajutorul hainelor. Se faceau eforturi considerabile in a aduce materiale cat mai sofisticate care sa impresioneze nobilimea. Croitorii erau bine iscutiti si uneori, greselile lor vestimentare se plateau ori prin decapitare ori prin crearea unui nou stil.
In ziua de azi, e greu de precizat daca vestimentatia reprezinta un lux ori o necesitate. Daca stam si analizam conditiile dure de munca si sudoarea celor din India ori China am putea spune si recunoaste vadit ca haina este acel lucru cu care sa iti acoperi corpul. Daca insa ne gandim la creatorii celebrii si modelele de pe catwalk, am putea fi tentati sa spunem ca haina este acel accesoriu la moda pe care trebuie sa il avem.
Pentru mine, o tinuta impecabila este reprezentata in primul rand de curatenie, apoi de hainele calcate perfect si de mirosul proaspat de curat. Urasc insa sa calc hainele, de oricare ar fi ele. 
Ani la rand am purtat uniforma. Si nu din aceea de gimnaziu, ci de serviciu. Acum, sunt obligata la tinuta smart-casul, usor eleganta. Asa ca am nevoie de haine curate si calcate. Si cum oare sa imi fac treaba mai usor daca nu cu un fier de calcat profesionist. Imi amintesc cu drag cand la generala, mama imi calca gulerele uniformei si mi le apreta. Le uram atat de mult! Cred ca multi copii care au trecut prin acea perioada, ma inteleg perfect. Si totusi, mama saraca de ea, cate lenjerii, cate uniforme, cate haine a calcat!

Azi, imi pot usura munca cu electrocasnice mici si mai ales cu fierul de calcat de aici.  Da, usureaza din plin treaba noastra, si parca calcatul rufelor merge mai usor cu el. Bosch, vine in intimpinarea noastra cu cel mai facil mod de a avea o tinuta impecabila. Este usor de manevrat, arata si bine, estetic vorbind, are un sistem anti calcar foarte eficient si tehnologie noua. Imi da incredere atunci cand doresc ca rufele mele sa arate bine, sa nu se vada sifonate deloc. Plus ca mai este si rosu!
O tinuta curata arata o personalitate puternica si ingrijita. Asa ca prefer ca familia mea, sa arate ireprosabil, cu hainele perfect calcate si curate. Pentru mine, o tinuta curata reprezinta o carte de vizita perfect vizuala.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013


luni, 18 noiembrie 2013

Ce inseamna puritate?

 Ce inseamna puritate?


Mergeam pe un drumeag ingust, parca necalcat de nimeni, insa totusi plin de pietris. De-a stanga si de-a dreapta mea, pajistea plina de flori salbatice se intindea cat vezi cu ochiul. Talpile mele erau batatorite de drumul noduros, insa ma simteam bine. M-am oprit pret de cateva minute sa admir naturaletea peisajului si am vazut ceva sclipitor in zare. Mergand inspre el, mirosul de un verde crud (nu stiu cum sa ma exprim altfel) imi trezi toate simturile. Ma simteam bine. Ma simteam linistita. Obiectul sclipitor era de fapt un paraias, o apa care susura incet si in care razele soarelui se scaldau lenese. O apa limpede si clara, incat iti puteai vedea expresia propriului chip daca te uitai cu atentie.
Ici colo, se auzeau clincheturi de pasari; era asemenea unui tril ce te desmierda cu acordurile lui tandre. M-am oprit pentru moment sa simt calmul din jurul meu, sa simt viata din tot si toate cele care ma inconjurau, sa simt puritatea vietii. Era asemenea unui copil: bunatate, fericire si neatingere de rau. Vedeam lucrurile fix cu ochii unui copil si ma bucuram de ele asa cum se bucura el cand primeste ceva. 
Puritate pentru mine inseamna tot ce e frumos, tot ce aduce a liniste si a calm. Asociez acest cuvant culorii bleu-ciel. Nu stiu de ce, dar numai gandindu-ma la puritate, ma duc inapoi in copilarie cand eram atat de ferita de lucruri rele, cand eram asa de inocenta! 
Puritatea o vad in dragostea pentru sotul meu, in sentimentele clare si hotarate, puritatea o vad de altfel in lucrurile minunate care ma inconjoara si pe care le doresc tuturor. Puritatea o reprezinta cuvintele dulci spuse din suflet cuiva.

Si daca tot discutam despre ea, AQUA Carpatica organizeaza un concurs Instagram cu eticheta usor de urmarit #puritate. Vedeti aici imagini despre puritate asa cum fiecare o vede si o gandeste. 
Pentru mine puritatea inseamna viata in sine.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013.


sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Concurs "Cutiuta muzicala" - LuxuryGifts

Concurs "Cutiuta muzicala" - LuxuryGifts


Dragele mele, ma vad nevoita, pentru prima oara de cand scriu pe acest blog sa va bine dispun cu un concurs. "Cutiuta muzicala", va aduce de Sfantul Andrei ceva frumos si anume, un voucher de reducere de 50% pentru produse din gama butoni si bijuterii de fantezie de pe site-ul LuxuryGifts.ro. Puteti achizitiona produsele cu voucherul de reducere de pe site-ul de mai sus, in categoria Bijuterii de fantezie cu peste 100 de modele (preturi intre 50-299.00 lei) sau Butoni (preturi intre 69.00-450.00 lei).
Intr-o postare anterioara am vorbit putin despre cadouri, despre sentimentul placut de a primi ceva in dar. Asadar, pentru a participa la concurs, asculatati clinchetul superb al cutiutei muzicale de mai jos si lasati un comentariu in care sa imi spuneti ce bijuterii cu cristale ati dori sa primiti in dar si argumentati raspunsul. Nu uitati va rog sa treceti si numele vostru la comentariu.

 sursa: http://www.youtube.com/user/LuxuryGiftsRO

Durata concursului: 16 noimebrie -  21 Noiembrie (ora 23:59 inclusiv).
Pot participa toate persoanele cu domiciliul stabil in Romania si care isi doresc cu adevarat premiul de mai sus. Multa bafta.


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013 si reprezinta un concurs real 




vineri, 15 noiembrie 2013

Calatorie virtuala spre concediu

Calatorie virtuala spre concediu


Cand simtim nevoia de relaxare, evadam un weekend la munte pentru a ne incarca bateriile. Si ce e mai frumos atunci cand te duci intr-o mica excursie, daca nu linistea si oaza de frumusete pe care o cauti mereu la un peisaj montan.

Asa ca de cele mai multe ori, inainte sa plecam in concediu, ne informam destul de bine unde ne putem petrece zilele cat mai fain cu putinta. Am avut si cateva experiente nereusite, si de atunci am hotarat ca o mica excursie virtuala ne ajuta mult mai mult sa avem concediul pe care toti ni-l dorim. 
Va povesteam zilele trecute de un sejur Straja, de o vacanta fericita si relaxanta. De o vacanta in care putem sa ne relaxam si sa ne distram. Inainte de asta insa, noi am facut o calatorie pe site-ul Vilei Alpin Straja si ne-am interesat cam ce putem face acolo si cat e bine ne-am putea simti intr-un mediu cat mai propice.

Descoperi din start pagina despre cei de la Vila Alpin cu informatii si trasee turistice. Lucru foarte bun de altfel, pentru cei care nu au mai fost niciodata in zona. De altfel si cateva lucruri despre partia de ski Straja sunt bine venite atunci cand selectezi meniul site-ului. Au aici exact traseele necesare si mai ales chiar si o harta. Foarte bine venit acest lucru. 
Apreciez si ideea salii de conferinta. Cine stie cand avem nevoie de ea!!
Cat despre cazare, sa vedem! Am vazut imagini care spun realitatea lucrurilor. Camere curate, frumos aranajate si personal mai mult decat perfect. Ma bucura nespus faptul ca vad preturile de cazare, insa, as fi vrut sa vad un formular direct. Eu sunt una dintre persoanele la care majoritatea lucrurilor se desfasoara on-line (plati, shopping, cazare). Asa ca mi-ar fi placut sa ma pot caza on-line si chiar sa si achit on-line. Sunt genul de persoana destul de la curent cu tehnologia si nu vad de ce nu am folosi-o si pe acest site.

In calatoria mea virtuala am folosit si turul virtual al pensiunii, de unde iti poti face cam 90% ideea despre ce urmeaza sa primesti. Cu riscul de a se supara cineva pe mine, rogu-va postati pagina cu promotii pe pagina initiala a site-ului (pe index)! Mi se pare mai normal sa vad promo-urile pe prima pagina decat sa caut meniul cu reduceri! E doar o parere.
In rest, pot sa va spun ca mi-ar face placere sa gasesc insa si informatii despre facilitati pentru copii, despre distractii pentru acestia, poate facem un cantonament Straja! Mi-ar face placere sa vad de asemenea si un design mai atractiv, mai colorat.
Asa ca, daca aveti de gand sa plecati in vreo excursie/concediu, faceti o prima escala pe site-ul pensiunii unde o sa va cazati. Lucrurile astea fac mai sigura viitoarea calatorie si mai frumoasa. Asa nu vor exista acele mici probleme care fara suparare, strica tot cheful de distractie.


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013

miercuri, 13 noiembrie 2013

Fan Branza - pasiune irevocabila

 Fan Branza - pasiune irevocabila


Ok, am tot stat si m-am gandit la pasiunile mele si la Universul nesfarsit al branzei. Nu am vrut sa scriu nici povesti cu printi si printese, nici despre chestii inventate. Am vrut sa scriu un articol demn de ceva ce imi place si utilizez, DELACO. 
Am vrut initial sa scriu despre margelit. Ma fascineaza de ceva vreme si am cateva cutii mai mari cu margele de tot soiul. Problema mea e de timp, ca idei am destule cat sa fac bijuterii pentru un intreg magazin. 
Am vrut sa scriu despre dans. Da, dansez foarte bine destul de multe genuri muzicale. Am vrut sa scriu si despre multe alte chestii care nu prea au ele legatura cu branza. Dar, cum sunt mare fan branza, scriu despre o pasiune veche: gatitul. Pasiune inspirata din familie. Asa cum am spus intr-o postare anterioara, la noi se gateste destul de mult si variat. Si mai ales, branza se face si in casa, nu musai cumparata. Insa, pentru ca sunt fan Delaco, m-am gandit totusi ca i-ar sta foarte bine gatita si nu oricum, ci uite asa:

M-am gandit sa fac Ceva Fin cu Crema de branza cu smantana de la Delaco. Si cum crema asta nu putea sta decat intr-o prajitura inteligenta, m-am gandit sa va si arat cum s-au separat straturile dulci si delicoase ale prajiturii. Da, toata lumea mananca dulce. Insa asta nu e orice fel de prajitura ci una pregatita cu drag, cu gust fin si savuros, cu crema de branza delicata si cu arome vanilate care iti trezesc simturile. Si ca sa vedeti ca ma pricep la bucatarit (scuzati va rog peisajul tavii, insa a fost tare pe graba), sa va mai arat si ce pot face la ora 3 dimineata pentru oameni care au mers 1500 km cu masina si care mai sunt si pofticiosi la branza mea din frigider.
Un strudel cu branzica si smantana cu masline verzi, asezonate cu putina verdeata si musai, galbenus de ou si cascavalul DeFamilie, ca eram destul de multe persoane. Din pacate nu a mai ramas nici o felie, ca sa va pot arata si continutul delicos. In jumatate de ora, strudelul branzos s-a papat tot.
Da, o sa spuneti ca toata lumea gateste cu branza. OK, dar eu sunt fan branza, sustin si semnez! Oriunde, oricand. Cu miere, cu sare, cu smantana ori de ce nu, chiar si cu vin (da, ador branza cu vin!), branza e nelipsita la mine acasa. Si din pasiunea mea pentru branza, am dat o alta nota mancarurilor cu acest ingredient. Unul special. Imi place sa pun sofran la crema de branza, ori anason atunci cand fac crema pentru friptura. Imi place sa las branza la marinat in ulei de masline cu busuioc si coriandru. Ador sa pun bucati groase de branza la copt, in tigaie si sa le servesc cu usturoi.  Ador sa savurez de altfel painea cu branza

 Oricine m-ar intreba ce imi place in materie de mancare, ii voi spune clar, branza. In orice combinatie! Asa ca, nu numai ca e sanatoasa si plina de vitamine, dar branza va ofera mereu gusturi unice in combinatii variate. Si da, imi sustin pasiunea mea intr-ale bucataritului si mai ales sustin cu placere faptul ca sunt fan branza. Voi sunteti?

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013

marți, 12 noiembrie 2013

Placeri

Placeri


Carei femei nu-i face placere sa primeasca cadouri? Fie ele si mici atentii, gen o floare, ori o carte. Pentru mine, orice lucru marunt inseamna extraordinar de mult. Cadourile sunt nepretuite, mai ales persoanele de la care le primesti. Intotdeauna, am considerat ca a face un cadou cuiva, inseamna a-i darui putin din placerile tale. Si a primi un cadou, inseamna sa accepti din inima atentia cuiva. Sa ii oferi un loc in inima ta.

Cadou de la o prietena draga, primit cu dragoste si bucurie

O sa va povestesc intr-o alta postare despre bunatati mirifice cu ulei de masline virgin si mai ales, despre sapunuri solide.

Voi ce cadouri ati primit in ultima vreme?

luni, 11 noiembrie 2013

Student cu vise americane

Student cu vise americane

Mereu m-am intrebat cum ar fi sa pun piciorul pe pamanat american? Cred ca m-as simti ca atunci cand Armstrong a pus piciorul prima data pe luna.  Ha, ce emotii cred ca as avea! Ce fericita m-as simti! Cam asa gandeam in copilarie cand ma uitam la celebrul Dallas cu toata familia. Cand vedem ranch-urile americane, celebrele pahare cu whisky si mai ales, balciurile pentru copii.

Anii au trecut cu amintirea clara a Americii si cu visul clar ca trebuie sa incerc asa ceva. Si, iata ca momentul a sosit. Datorita celor de la CND Turism, am intrat in programul work and travel. Cel mai greu lucru a fost de fapt inceputul. Pregatirea actelor, plata primei transe (am avut ceva munca de convingere cu parintii mei!) si mai ales, goana dupa un job destul de ok la targul de job-uri. Asa m-am ales cu job de receptionera. Cool! De abia asteptam! Dupa ce am sustinut interviul in limba engleza, evident, am fost acceptata si am inceput cu pasi repezi sa ma aproprii de vacanta mea favorita. Am platit integral si am asteptat cuminte pana la primirea actelor necesare si obtinerea vizei. America, here I come!
Am ales New York, mi-am dorit mereu sa il vad. Agitatia acelui oras m-a fascinat de mica.
Cu o teama in suflet (deh, erau lucruri noi, taram nou!) si cu sfaturi parintesti la bord, am plecat in aventura vietii mele.
Am simti asa o tresarire, inima o luase razna iar ochii mei erau teleghidati. Se plimbau in toate partile! Cam asa m-am simtit cand am calcat prima data pe pamant american.
Dupa trei luni de munca, recunosc foarte placuta (curat, uniforma, respect si promptitudine), urma una speciala de distractie. Am stiut de la bun inceput ca acea luna va fi rasfatul suprem pentru mine. Am luat la pas asadar, mirificul oras si am inceput cu Empire State Building. Un zgarie nori, considerat una dintre cele sapte minuni de catre Societatea Americană a Inginerilor civili. Era atat de inalta, incat, jur, m-as fi urcat sus si as fi atins norii.

Aici i-am descoperit pe Spiros si Anna. Doi tineri din Grecia si Franta. Ochii migdalati si pletele in vant ale lui Spiros emanau un aer de aventura. Anna, putin mai rezervata, ne propuse sa vizitam Statuia Libertarii cu celebra sa torta din aur. Zis si facut. Am mers entuziasmati pe strazile inghesuite de lumea care parea mereu grabita. Am avut impresia  ca oamenii aia sunt singurele persoane din Univers care nu stiu ce inseamna linistea si calmul. Sunt mereu pe fuga. Tonetele cu burgeri ori hot-dogi, erau cam la tot pasul, insa pe Fifth Avenue lucrurile deja se schimbau. Oamenii erau cu totul altii. Haine scumpe, magazine doar de marca, luxul la adevarata lui valoare aici.
Luand feribotul catre Statuia Libertatii, ne-am oprit si pe Insula Ellis, sa mancam hot dog cu castraveti murati si sa dansam rumba la un club latino. Ne-am distrat copios, mai ales ca Spiros avea doua picioare stangi iar Anna chinuia un biet american, care dansa un fel de "macarena".

Seara se lasa cu pasi repezi, iar multitudinea de lumini, facea ca New York-ul sa para feeric. Nu era mai luminos ca ziua, insa clar numai noapte nu era.
Prin multitudinea de muzee, teatre si catedrale vizitate, nu am ratat nici Broadway-ul - emblema teatrului american. M-am distrat copios la un act cu mimi si mai ales tot aici, am vazut actori celebrii.

Nu am putut rata de altfel si 4 iulie, sarbatoarea americanilor, care s-a lasat cu un super party in Times Square si cu un foc de artificii imens, cum numai in filme poti vedea.
La finalul acestor luni, am plecat cu inima stransa dar cu gandul ca la anul voi reveni cu bateriile incarcate. Cu mult mai multe notiuni ca la inceput, si cu un pachet de cunostinte clar mai bogat, am plecat spre Romania. Stiam ca in urmatorii doi ani de facultate vacantele mele au sa fie dintre cele mai interesante si palpitante. Aici, in New York, viata se traieste la maxim si nici un moment al zilei nu trebuie ratat.
Multumesc CND Turism pentru experienta pe care orice student ar trebui sa o incerce. Multumesc pentru lumea de vis pe care America mi-o ofera. Voi ati trait pana acum The American Dream?


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013

Herbosophy, my love


Zillele trecute ma gandeam ce sampon contra matretii sa mai incerc. Mi-a placut cel de la Vichy, insa nu am avut nici o tragere de inima sa ajung acolo unde stiu ca gasesc ce imi trebuie. Asa ca in drumul meu spre munca am luat de la Sensiblu, sampon de la Herbosophy, doua chiar, in promotie!

Ambele au costat 30 lei. Unul este pentru matreata uscata iar celalalt, pentru matreata grasa. La mine, e cam combinat tipul de matreata, asa ca le utilizez pe amandoua.
Samponul cu Mirt si zinc, este hipoalergenic si este pentru matreata grasa. Dupa cateva spalari, lasa un scalp curat si din pacate, un par sarmos fara utilizare de balsam. Mirosul este usor ca cel de urzica, insa mult mai subtil. Consistenta este ca a unei creme dense, cu o culoare alb-verde (sau verdele din poza).

Samponul cu vitamina B si condurul doamnei, hipoalrgenic si el, este utilizat impotriva matretii uscate. Face cam acelasi lucru cu cel de sus, cu diferenta imensa ca lasa un par moale. Consistenta este usor lichida, rosiatica si cu un miros de flori de camp (asa mi s-a parut).

Mi-au placut ambele, le recomand cu drag, mai ales ca la oricare doua produse pentru ingrijirea parului Herbosophy din Sensiblu, nu platiti decat 30 lei. Samponul are 250 ml si eu am fost foarte multumita de ele. In concluzie pot spune cu mana pe inima, ca ambele fac acelasi lucru cu cel de la Vichy Dercos. Ramane sa vedem daca, dupa stopare lor, efectul se va mentine. Inca o data sunt multumita de produsele celor de la Herbosophy. Voi utilizati ceva de la ei?

vineri, 8 noiembrie 2013

Parfum la curtea Reginei



Parfum la curtea Reginei


La curtea palatului se adunara toata capetenia cea vestita din toate cele trei tinuturi. Sfatuitioarea reginei dadu veste in toate colturile si la toti argatii ca se cauta fecior falnic, mandru si onest, care sa apere tara cu vitejie si sa stea la carma ei alaturi de regina. Mandrul barbat trebuia musai sa treaca cele trei probe pregatite de sfatuitoare. 
Regina era vestita pentru maretia ei, pentru frumusetea si corectitudinea ei, dar mai ales pentru firea rebela si caracterul nonconformist. Tinutul ei era condus cu darzenia unui barbat , iar numele ei, Killer Queen, i se datora faptului ca fiecare petitor care-i trecea pragul pentru a iscodi probele de foc si care nu le savarsea intocmai, era ucis pe loc. Si nu intr-un mod barbar cum probabil multi viteji ar crede, ci era imbatat cu aroma unui parfum. Se spunea despre regina ca iubea notele de bergamota si patchouli si din ele crea un fel de esenta ce te putea duce pe taramuri muritoare.

Astfel, din tot norodul adunat la palat, doar 5 isteti se incumetara in a-si admite tronul mult visat. Sfatuitoarea convoca multimea si spuse care erau cele trei probe.
-Prima proba, viteji ostasi, va pune puterea la incercare. Regina noastra va roaga sa luptati cu cel mai de temut animal in Padurea Parfumata si sa ii aduceti din grota lui, cel mai de pret lucru, si anume Creasta Cocosului.
-A doua proba, necesita abilitatea si talentul vostru. Mainile voastre dibace trebuie sa creeze un buchet perfect de flori, iar mirosul lor trebuie sa preschimbe numaidecat tristetea in bucurie pe chipurile acestei multimi. Faceti un bine si incercati sa aveti simturile dezvoltate.
-La final, inteligenta voastra va fi supusa unei intrebari. De raspunsul vostru corect, depinde viata unui om. Mult noroc si fie ca Domnul sa va aiba in paza.
Astea fiind zise, cei cinci bravi barbati au plecat in cautarea Crestei Cocosului. Se stia deja ca din Padurea Parfumata nu iese nimeni. Parfumul ademenitor la inceput cu note de plumeria, te induce intr-un somn adanc din care nu te poti trezi decat cu ajutorul unei urzici. Patru ostasi apelara la sfaturile unui vrajitor, insa unul singur isi freca corpul cu urzica piscatoare. Pielea lui era rosie ca focul, iar usturimea era de nedescris. 
In grota bestiei, barbatul puternic descoperi un Cocos cam la vreo 2 metri. Intra tiptil si se pare ca animalul nu il simti. Taie dintr-o lovitura creasta lui si pe loc aceasta se prefacu in Celosia, floarea denumita si Creasta Cocosului. O puse la pieptul lui dureros si porni mai departe. Pletele zburau in vant, iar inima ii batea cu putere. Incepu sa simta din ce in ce mai tare mirosul de plumeria asa ca incepu sa alerge afara din padure. Cand se uita in urma, nu mai vazut decat 3 petitori.
Aduna din fuga cateva fire de patchouli, plumeria iasomie si cateva fructe de padure. Cand ajunse la sfatuitoare, le stranse pe toate intr-un buchet, adauga si celosia (creasta cocosului) si facu o plecaciune in fata reginei Killer Queen. Intinse cu sfiala bratul vanjos cu buchetul facut catre ea. Regina ramase muta de uimire, insa colturile gurii se ridicau mieros. Un zambet senin isi facea loc pe fata alba de clestar. Regina radia de bucurie la primirea celosiei si mai ales la vederea unui asa buchet superb. Si-a dat seama de combinatia perfecta de flori facuta pentru a aduce bucurie, iar istetimea barbatului i se paru neasteptat de perfecta.
Barbatul puternic ramase in genunchi in fata ei, cu capul plecat. Regina spuse:
-Petitorule, spune-mi tu! Omul acesta a furat cativa cartofi. Spune ca nu are ce manca acasa, nici femeia ori plozii lui! Rogu-te, spune-mi cum l-as putea eu pedepsi? 
Barbatul ridica usor capul si se uita catre omul incriminat. Fata lui potrivita cu tenul masliniu, arata niste ochi calzi si luminosi. Regina se infiora numidecat la vederea chipului frumos. Vocea lui joasa se auzi:
-Maretia voastra, nu as putea sa pedepsesc un om sarman cu familie nefericita. NU as putea sa il condamn la moarte. 
Regina se infiora la auzul vorbelor lui.
-In schimba, Alteta Voastra, i-as da o palma de pamant sa il munceasca. Sa cultive cartofi. 10% din productie i-as da lui si familiei lui, iar restul, la Curtea Palatului, pentru a spori productia.
Regina statu putin pe ganduri si isi spuse "Si frumos si destept" iar Sfatuitoarea se uita putin si ii sopti usor la ureche "Cred ca o sa va denumiti curand Loving Qeen".
Regina zambi usor si i se adresa barbatului
- Marite Domn, de azi iti dau mana mea spre a-mi fi sot pe vecie. Sa conduci acest regat asa cum gandurile tale te conduc pe tine. Asa cum inima ta e plina de voiosie si de darnicie.
Petitorul scoase din buzunar o sticluta cu esenta de praline si o intinse reginei. Acesta o lua, o mirosi, iar inima a fost cuprinsa imediat de sentimente dintre cele mai frumoase. Se pare ca o simpla esenta, un simplu parfum prefacu pe lor simtamintele ei in dragoste vesnica.


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013
 

 


miercuri, 6 noiembrie 2013

Gusturile traditionale

 Gusturile traditionale


Cand vine vorba de mancare traditionala, in familia mea exista niste reguli clare. Traditiile turcesti se imbina perfect cu cele romanesti. Asa ca bunica ne-a invatat sa ne rasfatam papilele cu gusturi unice si desavarsite din ambele bucatarii. Nu a avut ea cuptor electric, ori microunde, ori programarea coacerii mancarii, insa a avut innascut simtul bucatariei si al gustului. La noi in familie, bucatele traditionale sunt la ele acasa. Au ramas aici cateva retete care se fac din mosi stramosi: briose/chec cu malai si esenta de trandafiri, Imam bayildi si celebra tarta (acum i se zice pizza) cu blat de malai si legume cu carne.
De la ea, cat si de la mama, am invatat retete traditionale pe care le pregatim cu drag nu numai in zile de sarbatoare ci si oricand ne e pofta. Dulcele favorit este de fapt o briosa cu malai si esenta de trandafiri cum am zis mai sus. Incep mereu cu dulciurile pentru ca avem destul de multi gurmanzi in familie specializati in bucate zaharoase. Briosele astea ni le facea bunica cand era sarbatoarea Sfintei Marii. Imi amintesc ca veneam de la joaca cu mainile murdare si nici nu ma mai oboseam sa imi spuna ea ceva, ci furam afectiv cateva briose, asa fierbinti cum erau, mergeam direct in camara la borcanul cu dulceata si mancam pe saturate. Ea nu le cocea intocmai, ci erau ca niste painici dulci cu ingredientele de mai sus, taiate felii si servite alaturi de dulceata de trandafiri. Erau absolut delicoase. Va las sa savurati!

Astazi imi place sa incerc retete noi, sa experimentez, dar cum timpul nu imi ajunge absolut deloc (uneori ma intreb de ce ziua nu are 48 de ore!!!) m-am gandit sa incerc cuptoare incorporabile care sa imi lase libertatea de a mai face si altceva, de a programa o mancare, de a o coace la o anumita temperatura. Asa ca aici s-a renascut reteta Imam Bayildi (Imamul lesina, un fel de vinete umplute, cunoscatorii stiu). Facea bunica deseori si Doamne, ce mancam. Bunicul le servea cu sos de iaurt si usturoi. Era absolut un deliciu, trebuie musai sa le incercati. 

Iar datorita retetei ei, am experimentat si dovlecei umpluti, o nebunie. Cu incorporabilele astea nu iti mai trebuie altceva decat inspiratie si un gram de dragoste. Bunica spunea ca o mancare va fi intotdeauna gustoasa daca o gatesti din dragoste. Si avea foarte mare dreptate. 

O bucatarie complet utilata inseamna un ajutor imens pentru un bucatar sau pentru orice persoana care gateste. La noi in familie, bucatele traditionale sunt la ele acasa. Asta insa nu inseamna ca nu ne place sa si experimentam retete noi, insa gustul acela de mancare gatita in casa nu il simti niciunde. Traditiile inradacinate in familie, fac din ea una de succes, una cu un trecut foarte puternic. Azi, desi pastram traditia in bucatarie, era tehnologica ne-a acapart destul de mult, asa ca suntem mereu in cautarea de noi oferte de gadget-uri culinare (da, exista si asa ceva). 
Pastrez insa in suflet clasicul cuptor de lut si tingirile (tavi) negre in care se coceau painile si paleta de lemn cu care se luau, asa fierbiti din cuptor si se tranteau in covata pregatita. Gustul de paine calda nu il intrece nimic, gustul mancarii traditionale nu poate fi inlocuit. Ne nastem cu el, ni se imprima practic.
In momentul de fata, cam asta mi-as dori eu. Sa imi pot reedita mancarea mea traditionala, sa o pot readuce in timpul nostru. Sa o pot ventila asa cum trebuie, sa pot baga doua tavi de prajituri de o data, sa imi pot face puiul la rotisor mult dorit si mai ales, sa imi pastreze aroma pe care o doresc. Il doresc incorporabil. Stiu ca e modern, dar e tare practic si il pot aseza la indemana. Il doresc din inox, ca sa se potriveasca cu celelalte aparate si mai ales, il doresc multifunctional! 
Cam asta inseamna gustul traditional la noi in familie. Azi experimentam, reinventam si ne amintim cu drag de vremurile de demult!


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013

luni, 4 noiembrie 2013

Cum sa ratezi Balul de absolvire

Cum sa ratezi Balul de Absolvire

Am avut de cand ma stiu probleme cu tenul inca din generala. Pe langa faptul ca acneea este destul de inestetica, probleme reale de fapt sunt cele de socializare. 
Evenimentul perfect la care eu nu am putut sa particip a fost balul de absolvire de la terminarea liceului. Imaginati-va emotiile cu care umbli disperata dupa rochia perfecta, dupa pantofii ideali si neaparat dupa cerceii care sa ma faca sa stralucesc in noaptea balului. Ma simteam ca o adevarata regina. Pentru prima oara, parintii mi-au pus un buget destul de mare in alegerea tinutei. Si nu numai asta, dar fata lor termina cu o medie de peste noua liceul si mai ales, avea planuri mari sa urmeze facultatea de fizica (mandria lu'tata). Asa ca, au urmat saptamani intregi de pregatiri. Un eveniment de asa mare anvergura nu avea cum sa treaca neobservat si mai ales, eu nu puteam lasa lucrurile asa simple.
Am urmat rutina zilnica de ingrijire a fetei (tratament de la dom'doftor), dar nici dupa luni intregi, nesuferita de acnee nu se ameliora deloc. Am incercat un alt doctor, care in mare, mi-a dat cam acelasi tratament cu mici deosebiri (acetil salicilic si peroxid de benzoil). Eram disperata, fata mea arata groaznic iar tratamentul, orict de incercat, nu dadea roade. Am apelat la masti cu argila, dar nici cum tenul meu nu reusea sa fie cat de cat normal. Si sa nu mai vorbesc de secretia de sebum. Am tot sperat pana in ultima clipa, exact ca un copil din acela mic careia i se promite jucaria favorita, desi mami cu tati nu au bani.
In ultima saptamana, cea dinaintea balului, am fost la un alt medic, deoarece acneea mea s-a transformat intr-una cu chisturi si cu dureri. Aca ca medicul mi-a prescris un tratament cu antibiotic si fara machiaj. O fata curata, insemna si o vindecare mai buna.
La geamul meu, stropii de ploaie se auzeau din ce in ce mai tare, iar fata mea inflamata si ici pe colo cu mici bubite sangerand, se uita in zare cum prietenii ei dragi se distrau la balul tineretii. La balul ce reprezenta finalul unei etape din viata de adolescent. M-am consolat cu gandul ca nu voi fi eu singura care lipseste de acolo si de altfel incercam sa gasesc tot felul de motive pentru care prezenta mea nu era necesara. Evident, rochia, pantofii, machiajul, zaceau noi noute in cutiile de firma intr-un colt din sifonier. Nu are rost sa mai spun ca acea seara a fost sortita esecului, cu lacrimi de crocodil siroind pe fata urata si deteriorata.
Azi insa,  imi place sa cred ca mananc destul de sanatos, ca sunt o persoana activa si mai ales, am grija de santatea mea. Cu timpul, am ajuns sa ma ingrijesc asa cum trebuie de tenul meu cu probleme. Acum nu mai sunt asa multe cosuri, insa au ramas ici si colo cateva punctulete negre care nu-mi dau pace, ori excesul de sebum nepotrivit in orice moment. Insa, am invatat sa le tin in frau, am invatat ce inseamna cu adevarat o educatie igienica corecta si mai ales, ca trebuie sa ai rabdare cu soiul acesta de probleme. Am recurs la sport (desi mi-ar face placere sa maresc timpul acordat lui) si un stil de viata sanatos  Am invatat ca sunt o femeie cu farmec, de fapt toate suntem, cu toate problemele noastre.
Folosesc produse cosmetice care mi se potrivesc perfect tipului meu de ten, desi recunosc, ca uneori ma mai abat si incerc diverse cosmeticale unele mai bune, altele nu. Acum mi-as dori sa incerc si produsele Gerovital Plant Stop Acnee de la Farmec. Am auzit numai lucruri bune despre ele.
Una peste alta, imi respect ritualul meu de ingrijire zilnica si incerc pe cat de mult posibil, sa imi pastrez tenul curat (oricum nu prea folosesc atat de multe produse de make-up, dar cand le folosesc am grija sa fie dintre cele mai calitative). Imi pare insa rau ca nu am putut sa am si eu parte de ziua aceea mirifica din viata fiecarui adolescent. Dar am invatat ca un bal al aboslvirii il poti avea mereu. Trebuie doar sa iti pastrezi optimismul!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Foca si taxi-ul

Foca si taxi-ul

Copilaria mi-am petrecut-o la bunici. O mare parte a ei. Deci, imaginati-va cate pozne si clipe haioase am ca amintire. De acolo am invatat eu ca animalul perfect pe care omul il poate avea, este cainele. Oh, asa de mult imi plac. 
Aveau bunicii mei un caine, Furnica era numele ei, tare haioasa. Era lup. Harnica ca o furnica si tare iubitoare. Isi facea tare bine treaba si mai ales, stia sa se joace cu noi, copii. Cate povesti haioase nu am cu ea! Acum insa, mi-au mai ramas doar pozele ca amintiri, Furnica nu mai este de 10 ani. De atunci insa, nu mi-am luat nici un catel, nici adoptat, nici primit. Parca nu a fost sa fie. Asa ca am luat o pisica (v-am spus, sunt mareee iubitoare de animale). Are deja 4 ani si e tare dragalasa si hazlie.
Luna trecuta, venind acasa de la serviciu am auzit un miorlait mai subtire si m-am uitat sa vad de unde vine. Intr-un copac, era zburlit un pisic. L-am ademenit cu mancare si evident, l-am luat in casa.
Hraparetului nu i-a luat mult timp sa porneasca adevarate meciuri de joaca cu pisica Tasha, sa sara peste tot, sa caute locuri noi si mai ales, sa doarma in pat si sa o zbugheasca afara cand are chef.

INCULPATUL

Desi nu este o rasa pura, ci un metis de angora cu ceva ghena, animalul stie perfect ce spunem noi si ce vrem de la el. L-am alintat Foca, de la floc, a flocai, fiindca e disperat sa se flocaie de orice. Asa ca atunci cand aude numele, vine cu viteza uraganului drept in fata ta si incepe flocaiala. Am remarcat ca asculta foarte bine si invata repede comenzi. Deci, va las mai jos sa priviti un motan care stie sa se comporte fix ca un caine: cara papuci, face aport, aduce soarecele (nu mingea ca un caine) si mai ales, maraie la persoane straine. Amuzati-va, ca noi deja suntem extenuati de joaca cu soricelul.
Asa ca intr-o seara, am hotarat sa luam cina la un restaurant. Si cum sotul dorea sa bea un pahar cu vin, am hotarat sa chemam un taxi. Foca, are prostul obicei sa ti se bage intre picioare cand deschizi usa si sa iasa. I-am spus sotului sa il duca in dormitor si sa inchida lumina ca sa stea linistit. Eu urma sa plec la taxi ca sa nu astepte omul multa vreme. Zis si facut. Am plecat in taxi. Aici, soferul ma intreaba "Incotro?" La restaurantul X, am replicat spunandu-i totodata ca il astept si pe sot.
Dar unde e? raspunse soferul. I-am spus mai cu jumate de gura ca ii pregateste pastilele mamei mele care e putin bolnava si noi ne-am hotarat sa ne luam o seara libera.
Ei bine, nu stiu de ce mi-a venit sa spun prostia asta, insa stiam de ceva vreme, ca acea companie de taxi nu adora animalele, in special pisicile si mai ales, au ca mascota un catelus. Peste vreo 5 minute, sotul meu apare gafaind ca un porcusor si chiar, usor transpirat. Mai in gluma mai in serios, il intreb daca a rezolvat. Soferul, foarte atent intreaba acelasi lucru. Sotul meu raspunde: "Dupa ce am alergat nebuna prin casa, cand sa o prind, m-a zgariat. Asa ca am ademenit-o cu mancare si apoi am strans-o de ciuf, am luat-o si am dus-o in dormitor, dar cum are pasul rapid mi s-a strecurat printre picioare si am fost nevoit sa iau matura sa o prind. Nu vreti sa stiti cat e de rapida!" spuse el dintr-o rasuflare, si comandand in acelasi timp locatia unde urma sa mergem. Ochii soferului se marira brusc, aveau aproape de doua ori dimensiunea lor iar fata i se ingalbenise. Pana sa apuce sa spuna ceva, sotul continua spre disperarea mea. "Asa ca am lasat-o pe balcon, am inchis si usa, dar nemernica a inceput sa faca urat. Nah, ce sa fac! I-am dat drumul in baie, sa manance ceva si am fugit cat am putut de repede spre usa. Sper sa fie bine cand ma intorc acasa!"

Mie mi se inmuiasera picioarele si ma facusem mica de tot pe bancheta din spate a autovehiculului. Am replicat asa usor, cu o voce aproape stearsa vazand ca soferul se pregatea sa sune la 112, ca e vorba de pisica noastra. Nu pot sa spun ca au urmat vreo 10 minute de ras, apoi soferul a inceput sa ne tina tot drumul pana la restaurant o morala despre parinti. Una peste alta, nu a vrut sa ne ia bani. A spus mai bine, sa luam o lesa pisicii.
Apropo de genti: stiti cat de mult ii place sa se bage in genti si sa mearga cu ele? Dar mai ales, stiti ce placut e dimineata cat vrei sa te incalti si remarci ca sireturile sunt roase? Cand vrei si tu duminica sa mananci in pat, sa te uiti la ceva televizor/film si cand crezi ca stai mai confortabil cu o cana de cafea in mana, te bubuie ceva pe stomac, aka un pisoi nebun. Se urca sus pe mobila si sare direct pe burta ta. Ii place la nebunie sa faca lucrul asta si ori de cate ori are ocazia (nu conteaza ca sunt eu, sau o persoana straina), burta/stomacul este cel mai moale lucru pe care el poate sa se zbantuie.
V-am spus cat de mult adora sa se urce pe pervaz si sa se uite la mine? Da, sta nemiscat vreo 10-15 minute si se uita fix la mine. La un moment dat, am avut impresia ca e mort! 
Ar fi atat de multe de povestit cu animalutele mele, dar va las pe voi sa veniti cu noi pozne facute de pufoseniile voastre

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013  
Aceasta proba este sponsorizata de Reeija.ro.

vineri, 1 noiembrie 2013

Redescopera lumea dintr-un hibrid

Redescopera lumea dintr-un hibrid


Pe soseaua neagra si neteda, rotile mele se invarteau  cu o viteza ametitoare. Din stanga, soarele ma scalda cu lumina si caldura lui, asa ca am hotarat sa imi mut parasolarul catre geam. Am dat mai tare volumul muzicii si m-am lasat ispitita de siguranta masinii pe care o stapaneam. Mana mea se contopea perfect cu volanul din piele. Era aici un moment din acela in care regretam ca nu m-am facut pilot de curse, ci contabil!!!
Hibridul meu, recunosc, atragea destul de bine atentia pe drum. Si cat mai aveam pana la destinatie, cam vreo 20 km, eram mandra ca avea cine sa-mi admire masina. Vorbesc despre Toyota Hibrid, Prius mai exact, masina unei generatii noi! 

Intr-unul din articolele mele vorbeam despre masinile Toyota si calitatile acestora. Iata ca astazi m-am hotarat sa vorbesc si despre autoturismele hibrid de la Toyota, o nisa in continua dezvoltare la vestici, dar care a inceput sa ia avant si pe meleagurile mioritice.
Pionier in aceasta ramura, Toyota s-a impus fara probleme pe piata restransa a masinilor partial-electrice,  zis si hibride.
Marele dezavantaj al masinilor 100% electrice era posibilitatea limitata de a parcurge distante mai mari de 100-150 de km, datorita nevoii de a lasa masina la incarcat pentru cateva ore. Un drum Bucuresti-Botosani se dovedeste imposibil de efectuat cu o astfel de masina, oricat de economicoasa ar fi la capitolul baterie. Si cum spiritul (sau nevoia) face ca romanul sa aiba o masina buna la toate, masinile 100% electrice au ramas apanajul orasenilor convinsi, simtindu-se nevoia de o masina capabila la sfarsit de saptamana sa ne duca pana la munte/mare/bunici sau rude.
Deja numele Prius spune ceva, chiar si la noi. O masina frumusica, economicoasa , care pe deasupra nici nu costa asa mult.  Desigur, pentru cetatenii ceva mai colorati cu un auto 4x4 alb si numere bulgaresti, o masina hibrida este cel mult subiectul unor glume fara gust, dar aceste masini nici nu se adreseaza acestor specimene. Masina sta bine pe drum, nu are consum mai mare de 5% in oras, si mai ales are functii care cred eu, ar suplini mofturile oricui. Plus ca nici pretul nu este rau comparativ cu fiabilitatea ei.
Un utilizator de masini hibride pune accent pe versatilitate, consum redus si fiabilitate. Jobul si asa din ce in ce mai obositor nu-ti mai permite sa umbli din service in service (sau chiar dezmembrari) pentru cine stie ce piesa care pentru a mia oara si-a dat sfarsitul. Raspunsul este o masina noua, fiabila si calitativa. Iar cand adunam aceste calitati, ne gandim la Toyota.
Fie ca esti o persoana singura, pentru care Yaris Hibrid este mai mult decat suficient,  fie un familist care la sfarsit de saptamana da o fuga prin tara la volanul unui Auris Touring Sports Hibrid, este imposibil sa nu gasesti o masina din familia Toyota care sa nu-ti acopere asteptarile, chiar si un Auris Hibrid.
Este suficient sa auzi declaratiile posesorilor pentru a te convinge despre calitatile noilor modele hibride, sau sa citesti forumurile pasionatilor sau chiar site-ul producatorului www.toyotahsd.ro .


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013