Jocuri si placi video

Jocuri si placi video

In umila mea copilarie jucam cel mai mult „elasticul” si „sotron”. Aveam un metru de elastic rupt de la un cearsaf, si purtat in buzunar tot timpul cand ieseam la joaca. Apoi urmau „Ratele si vanatorii”, „Tara, tara vrem ostasi” si multe altele de care sincera sa fiu, nu imi mai amintesc acum. Iarna, era celebra bulgareala, saniusul si celofanul. Doamne, veneam uzi acasa!

Un lucru este insa sigur, veneam acasa cu pantalonii rupti in fund si in genunchi de se minuna mama de mine. De murdari, nici nu se pune vorba. Imi aduc aminte ca prima mea mana rupta a fost la „Omul negru”. Nu stiu cum am reusit, insa m-am ales cu toata mana stanga in ghips. Apoi, cand am primit primul meu joc electronic, nu m-am mai dezlipit de el parca vreo saptamana. Eram fascinata de-a dreptul. Si la un Craciun, tata mi-a facut cadou celebrele jocuri pe televizor. Mario rules!!! Eu si cu Mario eram nedespartiti. Atunci am hotarat ce vreau sa fiu cand voi fi mare „Jucatoare de jocuri!”

Lumea jocurilor a evoluat mult si eu nu am devenit „jucatoare de jocuri”, ci am terminat o facultate de fizica-informatica si am ramas cu aceeasi pasiune pentru lumea fascinanta si neobosita a realitatii virtuale. 

Pe vremea cand calculatorul personal era un colos de tabla ceva mai lent decat un banal telefon Nokia 3310, jocurile erau inca la stadiul de idee. Cam prin acele vremuri a aparut Pong, primul joc. Bidimensional si bicolor, era totusi prima fereastra deschisa omului spre lumea virtuala. Fereastra care, o data cu trecerea anilor si evolutia spectaculoasa a placilor video, a aratat din ce in ce mai bine. Si cat de greu gaseai ce aveai nevoie, acum avem la dispozitie Magazin online cu diverse Placi Video.

Cam de la aparitia primelor jocuri 3D a inceput nevoia de cat mai multa memorie video, de cat mai multa latime de banda, si de o freceventa cat mai mare de lucru a procesorului .  Cei doi mari jucatori, ATI si Nvidia si-au reputat rand pe rand noutati tehnologice, toate pentru satisfactia gamerului. Tehnologia multiprocesor nu mai este demult o noutate, placile video multiple asemenea, fie ca vorbim de Crossfire sau de solutia concurentei. Imi amintesc si acum, in facultate, experimentul meu traznit in incercarea de a face o placa video multinucleu. Logic, ca nu am reusit, decat pe un sfert. Mai trebuia ceva „memorie” sa imi pot termina proiectul!

In copilarie jucam Quake2 sau AgeOfEmpires fara sa-mi pese de numarul placilor video sau frecventa procesorului. Grafica era departe de a fi perfecta, rezolutia aferenta monitorului cu tub oricum n-ar fi permis cine stie ce avioane. Totusi, jucam cu placere, faceam campionate cu colegii pe cate 3 gume Turbo sau pe cate un Cico.

Ideea in sine era ca trebuia sa fii mereu mai bun, si, daca aveai internet, sa concurezi si cu altii. Toate jocurile vremii le-am jucat pe un batran Pentium II cu placa video Intel740. Da, stiu ce vorbesc. Este numele unei placi video. Intel era unul dintre producatorii de renume de placi video, chiar daca s-a limitat la sectorul office. Pe vremea aceea placa era competitiva, cei 8mb memorie fiind suficienti pentru majoritatea jocurilor mai rasarite.

A urmat un Geforce2, apoi un AMD,  un ATI5670. Lista s-a oprit cand am trecut la notebook. Aici lucrurile erau putin diferite. Jocurile erau altfel, ecranul diferit, puterea mai mare si placerea de a juca NFS (nu radeti!) crestea pe zi ce trece. Placa sa video integrata, face acum ca totul sa para cat mai aproape de realitate. Ai impresia ca traiesti si respiri ca un muritor atunci cand intri in universul jocurilor. Apoi, au urmat tableta si smartphone-ul. M-am oprit insa asupra tabletei, cu o placa video Nvidia. Aici viata! Rotesti tableta ca sa iei curba, o ridici ca sa sari si sa nu mai vorbesc de tenis. Sa vedeti ce dau cu tableta, de am impresia ca o rup. Si fir-ar sa fie de joc, o data am castigat si eu.

Acum suntem mai evoluati, pare-se, mai nou caut pe forum gaming sa pot vedea cele mai noi jocuri, sa simt adrenalina si pasiunea pentru joc. Sa simt fiorii atunci cand castig cate o competitie in retea. Si putem cere, de ce nu, sfaturi pentru imbunatatirea nivelului unui joc, ori a strategiei de joc, pentru control. Putem de altfel sa schimbam pareri despre cele mai utilizate jocuri, despre bug-urile aparute sau despre orice dorim noi sa aflam. Deh, lumea nu sta pe loc si nu se invarte doar la prietenul meu Mario!

Un lucru este foarte sigur insa. Avem gameri inraiti in tara noastra draga si mai ales, sunt si platiti foarte bine. Deci, iata dragii mei, se poate plati un „juctor de jocuri”. Din pasiune putem castiga ceva.  Pacat ca nu mi-am urmat visul  din copilarie pana la capat.

Viitorul jocurilor online nu este foarte indepartat. Deja putem controla un jucator doar cu degetele de la distanta, avem holograme, putem gandi cu ajutorul castii si spune jucatorului ce trebuie sa faca. Avem tehnologie care sa completeze cerintele gamer-ului, care sa te aduca cat mai aproape de realitatea jocului cerut.

Din pacate, jocurile copilariei noastre s-au desfasurat in aer liber, alaturi de copii reali si probleme reale. Azi, tehnologia capata sens doar on-line, virtual.Vom avea probabil nanotehnologie de inalta clasa. Sau poate ca viitorul va fi al smartphone-urilor, de oricare tip ar fi ele. Imi aduc aminte din faculate, fapul ca la proiectul meu am incercat sa folosesc cluster-ii (cunoscatorii stiu) pentru placa video si nu a fost atat de greu pe cat se credea. Si cum noi romanii, avem destula stiinta si noroc (e important si el), cred ca putem reusi in a crea o adevarata revolutie de gaming. Stiu ca deja exista campionate mondiale cu gameri inraiti. Asa ca, nu le pot ura decat un mare succes si sper ca tehnologia sa evolueze intr-atat incat fiecare dintre noi sa-si satisfaca pasiunea si sa resimta trairile copilariei in orice joc ar fi el.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013