De multa vreme mi-am dorit un copil. Nu pot sa spun ca am fost ca orice fetita din aceea care isi dorea 7 copii, ci pur si simplu, cand am crescut, am ajuns la concluzia ca vreau un copil, un pui de om careia sa ii las mostenire lucrurile la care eu tin, sa duca mai departe visele si idealurile mele si de ce nu, sa imi arate ca cineva are vise mai inalte ca cele pe care le am eu.
Anii insa au trecut si bebele s-a lasat asteptat, uneori cu plansete si clipe oribile. Au fost tratamente, apoi au urmat acele zile in care iti doreai sa nu mai iesi din casa, apoi ma gandeam ca se va intampla o minune, insa niciodata nu a fost sa fie ceva concret.
Anul asta insa, cand si eu si sotul meu ne-am luat gandul de la asa ceva, a aparut el, bebe mic! E cat o lamaie acum, insa va creste mare si frumos (speram si noi). Miracolul sarcinii a fost cu atat mai special cu cat nu stim cum va fi pana la final si mai important, daca va fi pana la final. Avem mici sperante de reusita asa ca incercam sa ne bucuram de fiecare moment al maternitatii.
Stiu ca sunt mamici care vor spune ca sarcina are si partile ei bune si rele, eu spun ca o sarcina are doar parti frumoase si extraordinare.
Sunt o gravida care nu a avut nici un simptom, in afara de cel cu intarzierea menstruatiei. Si nici atunci nu m-am ingrijorat, stiind ca nu are cum sa se intample ceva atat de maret. Am descoprit asadar o sarcina inaintata de 8 saptamani, o sarcina care nu dadea nici un semn. Eram, asadar, si sunt, o femeie normala. Azi insa, sunt o femeie ce asteapta implinirea unui vis.
Sarcina mea are acum 13 saptamani, burtica incepe sa devina din ce in ce mai evidenta, insa simptomele nu apar deloc. Nu am greturi, nu am stari de voma, de ameteala, nu am pofte (desi mi-ar fi placut!) pot spune insa ca obosesc ceva mai repede iar sanii s-au marit considerabil.
Nu as fi vrut sa fac o postare despre asa ceva, insa am remarcat ca nu pot sa nu impartasesc cu voi aceste momente de fericire din viata mea.
Eh, aici sunt pareri si pareri! Toate controalele si analizele pana acum am costat in jur de 1400 lei la o clinica privata. Nu m-am dus in spitalul de stat pentru ca am mai fost, nu mi-a placut cum am fost tratata (pentru cati bani virez pe luna ar trebui macar un zambet sa ofere pacientei). Nasterea o sa o fac insa in sistem de stat, si nu pentru ca nu imi permit sa nasc la privat, dar imi doresc ca medicul meu sa ma asiste la nastere si lucrul asta nu s-ar putea intampla decat la stat.
Prima reactie
Cand am vazut bebele pentru prima data la echo, am zis ca e un vis. Lacrimile siroiau fara voia mea pe fata! Sentimentul este unul unic, foarte puternic!
Altele
Alimentatia este la fel, cu mai multa atentie insa la unele lucrurie! Nu s-au schimbat foarte multe de cand am aflat de bebe, insa pot sa va spun ca perioada asta de graviditate e chiar placuta. taticul este mult mai atent, toata lumea ma protejeaza iar bebe, desi nenascut, e alintat de toti! Tati il face "ghemotoc", mami ii zice "pisicul" iar medicul ii spune "parazitul" (spune el ca pana se duce la munca e un parazit pe spinarea parintilor :))) m-a amuzat!
Revin cu lucruri noi despre bebe next week, pana atunci, astept impresii de la voi! Pupici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu